Battle of the Year

Trebuie sa recunosc fara nicio rusine ca abia am asteptat sa vad Battle of the Year. Am vazut trailerul cand eram la World War Z si, desi in prima faza am facut misto de prezenta lui Chris Brown in distributie, spiritul competitiv (egal cu zero la mine), impreuna cu sufletul meu de artist (care sufera uneori de “pusee” de superioritate) au zis ca asta-i filmul pentru toamna mea.

Povestea e simpla: baietii rai ai b-boyingului (who the hell uses b-boy anymore?!) se aduna intr-o echipa de misfits care n-au nicio chimie si, cu ajutorul unui antrenor de baschet (daca am inteles bine), o coregrafa care n-avea prea multe de facut (decat sa-si poarte midriffurile cu mandrie) si un nene cu cercel care tremura gandindu-se noaptea ca hip hopul va ajunge la fel de “uitat” precum b-boyingul (rad de fiecare data cand scriu termenul, deci suportati-ma!), ajung sa castige locul doi intr-o competitie mondiala.

N-am crezut ca voi vedea un film care e, practic, o reclama ambulanta atat de curand, tinand cont de ultimul esec pe care l-am avut cu The Internship. Macar acolo era all about Google (si doar atat!), dar daca va stiti cu stomac sensibil la bullshit corporatist, Battle of the Year nu e pentru voi. Sony si Braun se lupta pentru aparitii in fiecare cadru si nu exagerez nici macar o secunda.

In afara de asta, sa vin cu doua intrebari. Prima, cine vrea sa-l vada pe Chris Brown batand ceva (orice)? Well, daca asta e visul vostru ascuns, Chris Brown bate un midget. Which, BTW, sparks the next question. De ce sunt numai oameni foarte mici de statura in film?!

Clar, intrebari filosofice nascute de un film si mai filosofic. Battle of the Year e un film mediocru, care nici macar nu reuseste sa induca o stare de plictiseala care sa te smulga de pe scaun, nici nu te enerveaza, nici nu te provoaca sa reactionezi in vreun fel. Mai degraba, urmarindu-l, iti dai seama ce bine e de tine ca te-ai dus la scoala, ca nu mai esti silit sa te invarti in cap intr-o echipa care-l are in componenta pe Chris Brown. Pai si daca tot nu esti in echipa cu Chris Brown si nu e nimic mai bun de vazut la televizon, de ce ai vrea sa schimbi ceva?

Battle of the Year promite in trailer, dar singurul lucru pe care-l livreaza e o stare de letargie combinata cu muzica proasta. Rarele tentative la glume si situatii amuzante sunt stricate de eforturile supraomenesti depuse de distributie, iar actiunea, desi si-ar avea locul, lipseste cu desavarsire. Uneori, itele se-ncurca si chestiunile din film devin palpitante, dar lipsa experientei (in cazul actorilor) isi spune cuvantul, si rezultatul final este ori prea liniar, ori exagerat de dramatic, fara a ajuta povestea prea mult.