Veronica Mars

Veronica Mars este un fel de Buffy the Vampire Slayer, cu o doza ciudata de realism si dragalasenie cat cuprinde. Ma refer aici doar la serialul ce a bantuit ecranele americane intre 2004 si 2007. Asa cum probabil va inchipuiti deja, serialul a fost anulat si fanii fideli au ramas cu un gust un pic amar. Noroc ca in 2013 s-a inventat Kickstarterul, si tanara detectiva a putut sa-si reia activitatea de starpire permanenta a oamenilor rai.

Veronica Mars (Kristen Bell) este un personaj despre care nu stiu daca si cat a prins in Romania, dar stiu sigur ca in SUA are o armata de fani care o aduleaza dimineata, la pranz si seara. Trebuie sa recunosc ca nu am urmarit materialul sursa, dar Veronica Mars la noua ani dupa terminarea liceului pare sa fie inca adrenaline junkie, witty si directa, curajoasa si rapida in gandire, ajungand la conexiuni care par putin probabile intre diverse lucruri sau evenimente. Felul in care Kirsten Bell a jucat rolul m-a facut sa cred ca e putin cam obosita pentru asta, caci parea de multe ori fortata la anumite replici, dar per total, actrita nu m-a dezamagit nici de data asta.

Pe Jason Dohring il cunosc dintr-un serial, Ringer, la fel de anulat ca si Veronica Mars, dar in rolul potentialului iubit / suspect / nemesis al Veronicai. Acest Logan Echolls (Jason Dohring) pare gol si superficial. Logan nu are profunzimea la care ma asteptam, iar miserupismul sau constant m-a deranjat la ochi. Noroc cu fizicul impecabil, dar parca nu e suficient.

Neasteptat a fost pentru mine, care nu am vazut serialul, sa o vad pe Krysten Ritter in rolul Giei Goodman, pentru ca nu parea potrivita intr-un astfel de decor cu tenta detectiviceasca. Din fericire, Krysten Ritter demonstreaza ca e o actrita capabila, chiar si in putine cuvinte.

Restul actorilor par veniti la o reuniune si nu m-au impresionat in mod deosebit, asa cum nici scenariul nu m-a facut sa exclam “wow!”. Fiind o tentativa de neo-noir combinata cu crima, mister, comedie si drama, filmul pare o struto-camila menita sa propulseze in acceptiunea larga statutul de cult al personajului sau.

Nu neg faptul ca actrita preferata a tuturor, Kristen Bell, pare a fi nascuta pentru acest rol, dar nu este suficient pentru un film. Cumva, jocurile ei de deductie par batrane, iar in majoritatea timpului scenariul mi-a dat senzatia ca se incearca sa se tina pasul cu tehnologia indiferent de pret. Iar asta insemna uneori presupuneri absurde, ori eu nu stiu cata lumea vrea presupuneri absurde in filmele lor cu detectivi.