The Signal

Nu mai știu exact când și cum am dat de The Signal, dar mi-a rămas în cap simplitatea numelui și subiectul destul de străine cinematografiei moderne, așa că i-am dat o șansă micului proiect al lui William Eubank. Bineînțeles, numele lui Laurence Fishburne a contat enorm de mult în alegerea mea, precum și prezența lui Brenton Thwaites, care mă convinge din ce în ce mai mult de spectrul său larg, și pentru un film aproape necunoscut, The Signal e foarte bine ancorat în povestea pe care vrea să o spună.

Filmul împletește într-un mod deosebit de poetic tehnologia, supranaturalul (până la un punct), supernaturalul (de la un punct încolo) și romantismul inocent, și ceea ce m-a frapat cu adevărat a fost viziunea unică a regizorului. Eubank s-a ocupat și de lungmetrajul celor de la Angels & Airwaves, Love, pe care îl revăd când am chef de emoții insuficient sondate în realitatea Bucureștiului, și se resimte o și mai mare libertate creativă în producția din 2014.

Imaginile curg, la propriu, și chiar și când sunt statice, au ceva care se mișcă în continuu în adâncul lor. Mi-a plăcut cinematografia asta aparent liniștită, care prevedea numai lucruri rele, și felul halucinant de a îmbina realism, tehnică și iubire într-un film despre haos, necunoștință, povești horror și incredibile.

Brenton Thwaites este, probabil, unul dintre cele mai bune lucruri văzute de mine pe orice ecran anul ăsta. Aproape că pot să-l aduc în gașca celor mari, precum Miles Teller, Michael B. Jordan și Nicholas Hoult, dar prefer să mai văd două-trei producții cu el, pentru a mă convinge. În rolul lui Nic, Thwaites e deopotrivă băiatul rău și tocilarul speriat. E hackerul supărat și romanticul incurabil. E bărbatul puternic și băiețelul care tremură de frică. Personajul lui transmite emoții opuse în fiecare moment și se vede că Thwaites stăpânește foarte bine jocul și povestea.

Olivia Cooke, o tipă necunoscută, “pedepsită” să fie doar eye candy pentru o distribuție majoritar masculină, mă face să vreau să o revăd, să o descopăr. Sper doar că cineva îi va da șansa să se dezvăluie publicului.

Beau Knapp e un actor cu o carismă incredibilă, dar ca și Olivia Cooke, e uitat în fundal. Din fericire, însă, văd că are pregătite multe proiecte pentru 2015, și aștept să mă conving și de talentul sau, care se poate intui în special spre finalul filmului.

Pe Laurence Fishburne nu l-am văzut de mult atât de… Static? Nici nu știu cum să-i spun. Până la finalul filmului m-am tot întrebat dacă actorul și-a ieșit din mână, sau poate n-a avut chef, sau cine știe… Nu i-o fi plăcut scenariul. Nu dau spoilere, dar atunci când s-a terminat filmul am înțeles toată nemișcarea asta.

The Signal este un efort mai consistent din partea lui William Eubank, chiar dacă ușor lipsit de echilibru. Regizorul pare să-și fi găsit “vocea”, și poate că drama asta SF este veriga lipsă din marea de filme științifico-fantastice lipsite de vlagă. Chiar dacă Hollywoodul încă mai consideră capacitatea de sparge servere la capitolul de legendă urbană, Eubank își da silința să facă un film relativ realist, în ceea ce privește “hackereala”, și nu îi da puteri nebănuite.

Îmi pare rău că nu știu să spun exact ce lipsește din film, dar pentru fanii SF este un must see, fie și doar pentru a reîmprospăta idei și de a reimagina altele vechi.