#TBT: Sleepless in Seattle

Tare bine e sa vezi un clasic pe care-l stii din copilarie cu ochi de om mare. Fix asa am urmarit eu Sleepless in Seattle, un film foarte cunoscut in randul cinefililor, caruia ii atribuiam un fel de aura de legenda, dar pe care nu o consideram suficient de credibila incat sa faca filmul sa se autosustina.

And boy, was I wrong!

Sleepless in Seattle e copilul frumos al Norei Ephron, o regizoare si scriitoare celebra pentru comediile ei romantice de-a dreptul frumoase, fara a deveni siropoase. Ephron echilibreaza perfect cele doua aspecte ale unei povesti de dragoste – idealismul de multe ori stupid al personajelor implicate si situatiile ridicole in care ajung din intamplare sau ca urmare a propriilor actiuni.

Sleepless in Seattle are o tona de star power, cu un Tom Hanks in varful carierei de super-male lead in filme de dragoste, o Meg Ryan pre-op si o Rosie O’Donnell chiar simpatica. Distributia e intarita de Bill Pullman si Victor Garber, iar pustiul Ross Malinger este cel mai simpatic copil-actor pe care l-am vazut in ultima vreme.

Nu ai cum sa vezi Sleepless in Seattle si sa te gandesti, fie si pentru o secunda, ca will they or won’t they. Mai degraba tu, ca spectator, stai si anticipezi momentul magic in care Sam (Tom Hanks) si Annie (Meg Ryan) se vor saruta. Filmul te inseala, totusi, caci nu-ti ofera prilejul de a pecetlui soarta personajelor sale pe camera, desi finalul este evident si, spre fericirea publicului, cu tenta permanenta.

Da, Sam are o viata dura. E plin de neincredere si dezamagira si durere, dar optimismul pustiului sau este molipsitor. Annie e un  basket case, cum bine remarca Becky (Rosie O’Donnell), dar are un farmec aparte. Si Sam, si Annie fac parte din categoria aceea ciudata de oameni care cred in magia iubirii. Oamenii astia cred in semne si in filme vechi, si in Empire State Building, si pentru 105 minute m-au pacalit si pe mine sa cred cu ei in toate prostiile astea mici care-ti fac viata frumoasa.

Sleepless in Seattle e un clasic revazut cu ochi de om mare, fara a-i fi stirbita legenda. Ba mai mult de-atat, mi se pare cavisele mele de copil au luat amploare odata cu vizionarea aceasta tarzie si ca am reinceput sa cred in miracole de Craciun.

Setat fix intre sarbatoarea Nasterii Domnului si Sfantul Valentin, Sleepless in Seattle are atat magia Craciunului, cat si atmosfera romantica a celei de-a doua sarbatori. Filmul e sincer si inocent de la inceput pana la final, intarind ideea de iubire pura si adevarata, si pentru asta cred ca merita mentionat mereu pe listele de “cele mai bune filme de dragoste”.