#TBT: Fight Club

Fight Club e un film fenomen, apreciat de fani si critici asemenea. E un film care genereaza si amplifica o miscare de nemultumire generala, o miscare ce te indeamna sa fii impotriva curentului, o miscare ce te invata sa nu-ti pese de nmimicuri precum job, bani, familie, si alte prostii.

Pentru mine, Fight Club e imnul copiilor mari, care refuza sa creasca. E un film ce perpetueaza imaturitatea si o lasa sa creasca la nivele alarmante. Pot sa inteleg de ce e pus pe piedestal de baietii zilelor noastre, crescuti, cum bine zice Tyler Durden, de femei. Baietii zilelor noastre sunt niste femei si, deci, le prinde bine cate-o demonstratie de testosteron gratuit, cum e Fight Club, pentru a se ancora in realitati meschine.

In afara de asta, nu stiu ce-as putea reprosa filmului. Edward Norton e ciudat de stingher in Fight Club, parca nu-si gaseste locul, star power-ul l-a lasat acasa si, per total, pare sa duce o existenta jalnica. Oh, wait, e fix ce voia sa spuna autorul!

Brad Pitt, la fel de frumos ca intotdeauna cand ia bataie, face un rol mediocru (desi criticii m-ar putea contrazice, deci mai bine ca nu-s critic!). Da, stiu, Tyler Durden e un personaj iconic, legendar, iar nepasarea si detasarea sa reprezinte niste repere pentru oamenii zilelor noastre. Totusi cred ca Tyler Durden e un personaj supraapreciat, cu libertati exagerate, iar Brad Pitt e cel mult suportabil in acest rol.

Singura Helena Bonham Carter aduce realitate si dimensiune povestii, fiind la fel de reliable in acest rol, cum a fost in toata cariera ei. Imi place Marta Singer ce-i poarta amprenta, pentru ca Marta Singer e mereu perfect constienta de defectele ei si ale lumii in care traieste, iar asta nu-i taie niciodata avantul. Marta Singer e optimistul perfect si singura doza de umor fascinant al filmului.

In rest, Fight Club e despre violenta. Gratuita sau nu, ramane la aprecierea fiecaruia. Pentru un film considerat profund, Fight Club nu are mistere sau ghicitori care te tin in priza (sau poate mi se pare mie, pentru ca l-am vazut mult mai tarziu). Pentru mine, Fight Club este dovada ca supraaprecierea si cresterea comunitatii are loc indiferent de parerile criticilor (care mai tarziu dovedesc prezenta de spirit si se aliaza cu armata de fani a oricarui curent e pe val intr-un anumit moment sau altul).

Pentru un film presupus falimentar, Fight Club s-a descurcat binisor. Probabil ca armata de drone imature si-a spus cuvantul cu ajutorul sfantului internet. Cert e ca, desi e un film coming of age, nimeni n-a crescut cu sau datorita lui. Nici macar personajele.