Ne te retourne pas

Marina de Van era un nume necunoscut mie pana sa urmaresc Ne te retourne pas (Don’t Look Back). Puneti pe langa asta doua frumuseti clasice, Sophie Marceau si Monica Belluci, si cred ca deja aveti doua motive in plus pentru a urmari filmul.

Trebuie sa recunosc faptul ca ideea principala din film m-a atras mult la inceput – o femeie a carei viata se transforma (la propriu) sub ochii ei, si nimeni nu pare sa observe. Am ramas un pic dezamagita de mana usor depasita de subiect a scenaristei / regizoarei Marina de Van, cu toate ca povestea s-a descalcit teribil de superb pana spre finalul filmului.

Sophie Marceau este Jeanne, scriitoare de non-fictiune care incearca sa se aventureze pe taramurile fictiunii, cu o viata frumoasa de familie si un sot iubitor.

Monica Belluci este… Tot Jeanne. Italiana vera. Fotograf de meserie, pierduta intr-un accident ce a avut loc la varsta de 8 ani.

Filmul o urmareste pe Jeanne incercand sa ajunga la ea insasi, desi procesul acesta devine din ce in ce mai dificil, cu fiecare pas pe care il face. Si chiar daca nu am fost pe deplin multumita de experienta servita de Marina de Van, filmul, in toata complexitatea sa, este superb de bine facut. Efectele speciale (pentru iubitorii de Hollywood) sunt dintre cele mai naturale si, in acelasi timp, cu un grad de unicitate atat de ridicat, incat nu te astepti la ele (I know I didn’t).

Recunosc, elementul thriller mi s-a parut sacrificat de multe ori pe parcursul lui Ne te retourne pas, in defavoarea unor efecte speciale care plusau artistic pe nuditate (aviz amatorilor), dar rezultatul final este un produs neasteptat de bun al cinematografiei franceze recente.