Lieksa!

Postat in Reviewuri de - mai 12, 2014
Lieksa!

Am vrut sa vad Lieksa! (The Matriarch) de foarte mult timp, in special datorita promovarii filmului cu ajutorul unei piese compusa de Tuomas Holopainen si cantata de colegul sau din Nightwish, Marco Hietala. Pacat ca videoclipul te duce cu gandul la cu totul si cu totul altceva – un simplu triunghi amoros, si nu reda fidel complexitatea familiei Koppelo.

Lieksa! are ceva ce il face special. Istoria unei familii cu o viata aproape nomada, ai carei membri recurg ocazional la tot felul de crime marunte, dar care nu sunt ajutati de intelect, aduce un aer boem si o senzatie de libertate pe ecranul privitorului.

Din punct de vedere vizual, Lieksa! este superb in simplitatea sa. Indiferent ca vorbim de scene de iarna sau de vara, frumusestea Finlandei iti acapareaza atentia, in detrimentul actorilor.

Din pacate, actorii nu sunt chiar dintre cei mai carismatici, asa ca de multe ori par niste glume in povestea pe care ar trebui sa o spuna. Chiar si Laszlo (Peter Franzén), unul dintre personajele centrale, are un aer ridicol si stupid in majoritatea scenelor.

Kasper (Samuel Vauramo), insa, cel ce serveste si drept narator al povestii, reuseste sa transmita emotii dincolo de tacerea sa, caci personajul sau nu vorbeste decat abia pe finalul filmului, si e foarte greu sa nu te cucereasca prin simplitate si sinceritate.

Martta (Sanna-Kaisa Palo), care se afla la conducerea familiei Koppelo, are un magnetism aparte, un stoicism care te face s-o indragesti, iar sentimentul ca e femeie puternica se amplifica in fiecare scena in care este prezenta.

Lara (Jenni Banerjee), cea de-a treia latura a triunghiului amoros format impreuna cu Laszlo si Kasper, fells a little short, din pacate. Intre un bad boy for life si unul care n-ar putea sa-i ofere nimic, banalitatea dramei prin care trece nu ajuta personajul sa se dezvolte si il face extrem de plictisitor.

Lieksa! este un film interesant, marketuit foarte bine, cu o coloana sonora solida (si nu vorbesc aici doar de piesa lui Holopainen), dar caruia ii lipseste ceva. Nu stiu daca e vorba de o poveste mai elocventa, sau de niste actori mai carismatici, sau de un altceva pe care inca nu l-am descoperit. Cu toata mediocritatea sa, Lieksa! beneficiaza de trei personaje cel putin captivante, o coloana sonora care se impleteste perfect cu vizualul pe care il transmite, scene editate perfect si aportul unui regizor capabil.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu