Horrible Bosses 2

Fanii lui Horrible Bosses vor fi extrem de multumiti de continuarea pregatita de Sean Anders et co., in ciuda aparentei inutilitati a filmului. Ma rog, chiar daca sequelul asta e usor disruptiv si in afara sferei de inters – adica fara prea multi bosses, el reuseste sa fie amuzant, uneori mai mult decat trivial, dar totusi un pic peste toilet humor-ul care domina ecranele.

Personajele binecunoscute din primul film revin pe ecran, avandu-i iarasi in prim plan pe Nick (Jason Bateman), Kurt (Jason Sudeikis) si Dale (Charlie Day), in incercarea lor disperata de a-si salva businessul din mana lui Bert Hanson (un Christoph Waltz de o malitiozitate eleganta absolut savuroasa).

Evident ca cei trei prieteni se baga in tot felul de belele, ca altfel n-ar mai fi ei insisi, dar efortul lor pare zadarnicit si umilit de absolut toata lumea. Dean “Motherfucker” Jones (Jamie Foxx) revine in rolul de mentor, numai pentru a demonstra futilitatea pseudo-vietii criminale a celor trei prieteni, dar si pentru a le demonta (cred eu, odata pentru totdeauna) caracterul extra-uber-nice care i-a tinut atata timp in universul lor inocent.

Jennifer Aniston se intoarce in rolul Juliei Harris, punand bazele a doua dintre cele mai sexy pervertiri pe care le banuiam inca din primul film. Daca ma intrebati, in Horrbile Bosses 2, Aniston e si mai sexy decat in primul, mai libertina, mai agresiva si mai vulgara, si o prinde extraordinar de bine imaginea asta.

Kevin Spacey are cateva scene de o ilaritate de-a dreptul bolnava, dar e si fascinant de urmarit in cruzimea lui, iar Lindsay Sloane e la fel de stearsa ca in primul film.

Chris Pine, insa, cu figura lui de pretty boy, e un mijloc de distractie suficient de interesant – atat prin prisma rolului sau, cat si (de ce sa nu recunoastem) din pricina aspectului sau fizic. Relatiile sale cu restul personajelor, departe de a fi de vreo profunzime crunta, contureaza un sociopat perfect si adorabil, completat, in mod natural, de daddy issues “de firma”.

Christoph Waltz e maiestuos in rolul sau – imuabil, rece, arogant, inteligent si crud. All of this spells yummy.

Chiar si fara a fi necesar, acest sequel reuseste sa se integreze perfect in atmosfera primului film, intr-un mod mai exploziv si mai fara perdea, dar cu la fel de multa naturalete si spontaneitate.

Fanii lui Horrible Bosses vor fi multumiti de aceasta continuare, iar aditiile din distributie (in special Pine si Waltz) vor improspata povestea in mod credibil si firesc.

Se simte schimbarea de la nivelul regiei, precum si avantajele de a fi numarul doi intr-o potentiala franciza – limbajul din Horrible Bosses 2 murdar, e dezlantuit si e neingradit, si asta o sa va placa in mod deosebit daca mergeti in gasca la film.

PS: va recomand sa ramaneti in sala dupa credits, most definitely you won’t regret it.

Filmul apare în cinematografe începând cu 28 noiembrie. Mulțumesc Freeman Entertainment și Cinema Pro pentru invitația la film.