Halloween 2014: Murder-Set-Pieces

As vrea sa spun despre Murder-Set-Pieces ca este un film horror de bun gust, dar nu pot minti chiar atat de bine. Filmul este produsul unei minti care-si propune sa exploreze mintea unei persoane usor deranjata la mansarda, sau cel putin asta e justificarea pe care a adus-o Nick Palumbo (regie si scenariu). De fapt, filmul este doar o expunere de calitate indoielnica a unui pseudo-snuff movie, cu foarte mult gore, de obicei, gratuit, si foarte violent, pana la nivelul in care ce-ai mancat acum vreo saptamana brusc nu-si mai gaseste locul pe planeta.

Si pentru ca orice film teribil deranjat (si deranjant, as adauga eu) are nevoie de un tap ispasitor, eterna poveste cu germanii usor instabili psihic intra in vigoare! Si evident ca acest german este si nazist, pentru ca e un subiect foarte usor de exploatat. A nu se intelege ca ceea ce s-a intamplat in al doilea razboi mondial nu e o atrocitate – departe de mine gandul asta. Problema este ca mereu se gasesc personaje de acest gen, gata sa fie exploatate pe altarul suficientei culturale, pentru ca e foarte usor sa “mulgi” aceasta tema pana cand nu se mai poate.

Sven Garrett il joaca pe fotograful cel mai deranjat pe care l-am vazut vreodata, si asta o face fara cea mai mica urma de entuziasm sau de carisma. Personajul sau n-are pic de personalitate, e doar o masa de carne care violeaza, tortureaza si ucide, si nici macar chestiile astea nu ii ies foarte stilizat.

Bineinteles, Nick Palumbo incearca sa-si construiasca filmul in asa fel incat sa para atragator, macar din punct de vedere tehnic sau estetic, dar prostia care este Murder-Set-Pieces nu are nicio sansa sa-si depaseasca statutul de wannabe snuff movie.

Da, se lucreaza cu flashbackuri si tot felul de cadre pe diagonala si da, femeile (alea putine, cate sunt) reusesc sa tipe in mod credibil (lucru care te face sa intrebi daca tipa pe bune sau…), dar parca asta nu e totul. Sangele curge rauri-rauri, de multe ori nerealist, dar si cu momente in care te cam sperii de cat de “pe bune” pare totul, dar parca tot nu e suficient.

Filmul pare facut de niste copii de clasa a opta, care in pauza dintre romana si sport s-au gandit sa mearga in curtea scolii si sa distruga ceva. Nick Palumbo a luat o idee pe care a transpus-o intr-un mod extrem de stupid si pueril, mizand pe shock value si violenta pentru popularizare. Ceea ce s-a si intamplat.

Din fericire, Murder-Set-Pieces n-are nicio sansa sa ajunga cult film, pentru ca ii lipsesc prea multe pentru a fi, macar in mod amuzant, relevant din punct de vedere cultural. Actorul principal joaca dureros de prost, regia e lasata in seama unui adolescent puber cu vise rupte din filmele porno ale anilor ’90, iar scenariul e de duzina, in cel mai bun caz. Tot ceea ce se vrea a fi artistic in film sfarseste prin a fi penibil, iar violenta nejustificata e prea obositoare ca sa mai insemne ceva dupa primele 15 minute de film.

Pentru persoanele care, poate, au savurat, sa zicem, The Human Centipede, Cannibal Holocaust si Salò, or the 120 Days of Sodom, filmul ar fi putut fi o noua aditie la un gen perturbant, dar pentru oamenii obisnuiti Murder-Set-Pieces e un mare NO-NO. Chiar si degustatorii de horror ar putea sa-l gaseasca stupid si obositor, cu maniera sa repetitiva de a incerca sa para ca e mai profund decat e posibil, iar concluzia finala este ca nu merita atentia nimanui.