Freaky Friday: The Divide

Duc mari lipsuri la capitolul filme horror cat de cat acceptabile (nu vreti sa stiti cat am cautat ceva despre care sa va vorbesc), asa ca The Divide parea filmul potrivit, desi nu e tocmai horror.

Prima jumatate a filmului e suportabila, data fiind ideea care induce mult suspans si actorii care se descurca relativ bine in niste roluri care nu par sa fie dificile. Revederea cu Milo Ventimiglia, pe care am si uitat cand l-am vazut ultima oara intr-un film, mi s-a parut de bun augur, dar bucuria a fost destul de scurta, pentru ca, in rolul lui Josh, Ventimiglia parca nu vrea sa se implice, iar rezultatul final a fost un personaj subred construit si instabil.

Lauren German, o necunoscuta pentru mine, face cum face si se remarca intr-un rol care aduce destul de mult cu idee de the final girl, despre care v-am tot povestit pe ici, pe colo, si imi da de cateva ori speranta ca va scoate ceva din filmul asta. Din pacate, de la speranta la realizare, drumul este lung si anevoios, si pana la final raman doar cu visele mele de cinefil inocent…

Rosanna Arquette, prezenta promitatoare, de altfel, intra in pielea unui personaj complex si da oarecare greutate firului narativ, dar fara sa aduca profunzime unei povesti facute, parca, pe genunchii unui copil de clasa a sasea.

Restul actorilor sunt cam de umplutura si nu prea merita sa ma obosesc sa ii trec aici, incercand sa disec momentele lor intense. Ce pot sa spun cu siguranta este ca niciunul din personaje nu e vreo rautate verosimila, si exteriorul salbatic nu ajuta cauzei filmului.

Daca pana acum nu ati inteles despre ce e filmul, nu va panicati – e din cauza ca subiectul lui The Divide este oricum in ceata, ca si spectatorul, si, in ciuda caracterului explicit al povestii, filmul aluneca repede pe panta “plictisitor de enervant” si “de uitat”.

Daca, totusi, va stiti pasionati de razboaie nucleare, poate ca merita vizionat, altfel, nu il recomand nici macar dusmanilor mei. Si am destui, dammit!