Freaky Friday: Population 436

Postat in Freaky Friday, Reviewuri de - noiembrie 29, 2013
Freaky Friday: Population 436

Daca sunteti ca mine si aveti oroare de vorbit cu oamenii, sau aveti senzatia ca toata lumea necunoscuta (sau cunoscuta, you never know!) vrea sa va omoare sau sa va tortureze in feluri inimaginabile, cred ca Population 436 ar trebui sa fie departe de lista voastra de must see.

Dar daca va plac chestiile ciudatele, filmuletul asta usor indie e perfect pentru o sambata seara in care habar n-ai cum sa te mai sperii de lucruri banale.

Inainte sa fie un tata modern in suburbie, Jeremy Sisto a lucrat pentru institutia care se ocupa cu recenzarea populatiei. Asa ca primeste greaua misiune de a verifica un orasel aparent idilic unde lucruri sunt un picut dubioase.

Premisa e prea delicioasa ca sa v-o spun, dar e motorul care pune in miscare, rand pe rand:

– “sechestrarea” lui Steve Kady (Jeremy Sisto)

– moartea unei femei

– aparitia lui Fred Durst in peisaj (care e, apropo, la fel de anti-talent la actorie, cum e si la muzica)

– realizarea brusca a ciudateniei frecvente din Rockwell Falls

– iubire intre Kady si Courtney Lovett (Charlotte Sullivan) – intotdeauna m-am intrebat daca vor sa faca misto de Courtney Love cu numele acestei blonde spalacite

– o usoara senzatie ca esti inchis intr-un tarc

– o usoara senzatie ca toata lumea din jurul tau e cel putin schizofrenica

– pedepse ad hoc aplicate cui “incalca” legea

Population 436 e un film claustrofobic si frustrant, chiar daca are multe lipsuri. Actorii nu sunt dintre cei mai talentati, dar ii salveaza din plin cadrele frumoase si Michelle MacLaren isi face treaba foarte bine in rolul de regizor.

Fara a fi lungit inutil, Population 436 reuseste sa te duca intr-un mediu toxic, sa te inchida si sa te tortureze acolo, sa te ajute sa pleci, incheind totul cu un ecou subtil catre prima scena din film. Totul in doar 92 de minute, semn ca eficienta e cuvantul cheie. Fara a fi in intregime memorabil, Population 436 are avantajul de a fi credibil, de a oferi suspans fix cand e nevoie si de a-si salva personajele cu un final, desi cliseic, dorit de spectatori.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu