Freaky Friday: I Am Legend

Will Smith poate fi acuzat de multe chestii (probabil), dar nimeni nu-i poate blama capacitatea de a-si alege cele mai bune scenarii, care sa-i permita sa se evidentieze in mod pozitiv. (Bine, asta daca uitam de mizeria care a fost Hitch si cam tot ce-a facut dupa 2007).

I Am Legend pornea de la o premisa buna – vampiri intr-o lume fara oameni. Am avut asa o senzatie ca o sa ma uit la 28 Days Later cu vampiri, dar cu mai multa tragedie in profunzimea filmului si cu ceva mai putini oameni, asa ca am zis “why the heck not?”. Practic, asta e singura intrebare pe care ti-o poti pune urmaring I Am Legend.

Filmul nu “curge” cronologic, dar asta doar ii accentueaza calitatile, dramatismul si suspansul. Flashback-urile sunt integrate intr-o maniera care iti permite atat sa afli trecutul lui Robert Neville (jucat de Smith), cat si sa aduca (ocazional) un plus de relaxare in tensiunea continua prezenta pe ecran.

Toate scenele frumoase sunt acolo ca sa poti face o comparatie pe cat mai multe planuri intre trecut, prezent si viitor. Fiecare scena, indiferent de ordinea cronologica in care se afla, este un plus de speranta si aduce cu ea senzatia ca maine va fi mai bine.

Will Smith si-a ales foarte bine rolul doctorului macinat de vina trecutului si singuratatea prezentului. Actorul reuseste sa smulga (la propriu!) lacrimi in scenele care il infatiseaza singur, salbatic si in pragul unei depresii nervoase. Daca cineva avea dubii in legatura cu talentul lui Smith, sper ca I Am Legend i le-a spulberat, pentru ca acesta a fost, probabil, ultimul mare film al sau.

Pe Francis Lawrence il cunosteam din Constantine, care e un alt erou dark, tall and handsome. Cumva, lucrand cu action stars, se pare ca regizorul reuseste sa scoata ce-i mai bun din ei, aducandu-le plus valoare atat lor, cat si filmelor la care colaboreaza.

Vehiculul la care s-au inhamat Smith si Lawrence a reusit sa faca ceea ce putine filme noi mai reusesc: sa livreze un produs final emotionat, infricosator, profund si simplu, urmand o poveste deja reiterata pana acum, dar imbunatatind-o si aducand-o deasupra operei originale (romanul I Am Legend al lui Richard Matheson).

Se pare ca a treia ecranizare e cu noroc, pentru ca I Am Legend are, pe buna dreptate, cea mai buna viziune asupra materialului sursa, pe care reuseste sa-l imbunatateasca foarte mult. If nothing more, filmul aduce mai mult suspans intr-un scenariu previzibil si pluseaza cu star power-ul lui Will Smith.