Dumb and Dumber To

In materie de comedii am pretentii foarte putine spre deloc, si atunci cand eram mica si programul de la TV nu permitea prea multe deviatii pot sa afirm ca erau relativ atinse aceste pretentii. Odata cu trecerea anilor, indraznesc sa sper ca gusturile mele s-au rafinat (de cate ori nu m-am plans de folosirea excesiva a unui umor vulgar si absolut gratuit?!), cu toate ca cetatea filmului a considerat ca astfel de filme usurele suplinesc destul de bine cererea publicului.

Am crescut si eu, ca atatia altii, cu un Jim Carrey care a fost poster boy al comediei ani buni, un om care nu s-a dat in laturi de la nicio mutra sau situatie penibila, si pentru care comedia slapstick era un mod de viata. Evident ca am vazut la timpul lui Dumb and Dumber, pentru ca nu prea aveam incotro (deh, program TV!), si parca tin minte un amuzament probabil prost inteles de un copil inocent.

Din punctul asta de vedere, al comicului expus, Dumb and Dumber To are dezavantajul faptului ca a intarziat cu vreo 20 de ani. Aceleasi glume, devinite redundante si imature, cu aceeasi actori, parca un pic mai plictisiti. Ma rog, FOARTE plictisiti. Atat Lloyd (Jim Carrey), cat si Harry (Jeff Daniels) pareau destul de imbatraniti si, pe alocuri, fara cheful necesar de a mai presta niste mutre la comanda, pentru a face sala sa rada.

Poate pentru fani o sa fie distractiva mentinerea asta, dar pentru mine totala lipsa de evolutie si adaptare la un mediu mai modern (nicio gluma cu telefoanele mobile sau un laptop sau ceva care sa denote ca suntem in anul 2014 – chestia asta m-a cam infuriat si intristat) nu da dovada de consecventa, si nici nu apeleaza la nostalgia mea de fan, ci mi se pare ca se rateaza momente din care s-ar fi putut face ceva amuzant.

Daca despre cei doi protagonisti n-am niciun cuvant de lauda, despre Lauren Holden si Kathleen Turner am de zis numai de bine. Pe Holden o stim (majoritatea dintre noi, cel putin) din The Walking Dead, dar in rolul lui Adele Pinchelow actrita a reusit sa ma faca sa-i invidiez fizicul si garderoba, dar si intelectul, iar genul asta de personaj ma face sa vreau s-o vad mai des, pentru ca e foarte naturala in postura de antagonist.

Kathleen Turner a imbatranit ea uratel, n-am ce zice, dar face din Fraida Felcher un personaj despre care nu prea-ti pasa cum arata, ci mai ales cand si cum si cat vorbeste. Deh, experienta isi spune cuvantul, si femeia asta are destula cat sa poata sa faca ce vrea dintr-un rol.

Sa nu-l uit pe Rob Riggle, care e un tip savuros cam in orice joaca, si as vrea s-o uit pe Rachel Melvin, “fiica” de serviciu, care in afara de un fizic impecabil n-a adus mare lucru in film.

Per total, umorul reciclat al filmului nu a reusit sa ma amuze precum a facut-o precedentul Dumb and Dumber, iar actorii din rolurile principale mi-au parut obositi si satuli de eternele maimutareli. Brusc, Dumb and Dumber To a devenit prilej de tristete si mi s-a facut dor de doua lucruri: de Jim Carrey in roluri dramatice si de comediile bune ale anilor ’90.

Filmul apare în cinematografe începând cu 12 decembrie. Mulțumesc Freeman Entertainment și Cinema Pro pentru invitația la film.