Dom Hemingway

Jude Law nu e un punct de atractie pentru mine, cum nu e nici mondenul de pe toate drumurile (aka Madalina Diana Ghenea in toata splendoarea ei), dar Dom Hemingway parea sa promita din trailer. Parea.

Filmul este, de fapt, o tentativa grosolana la un umor negru fara gust, desi pot recunoaste ca Jude Law a fost enjoyable in rolul lui Dom Hemingway, un criminal proaspat iesit din inchisoare, in cautarea mantuirii si a unei mici averi.

Cred ca cel mai puternic m-a impactat inceputul, cu un Dom Hemingway in toiul unei actiuni deloc PG, la inchisoare. Un monolog care mi-a adus aminte de fervoarea lui Jules din Pulp Fiction, dar fara coerenta lui sublima, deschide un film cu si despre criminalitate, delasare, mizerie, violenta si zgomot de fond.

Iarasi o paralela necesara cu The Boondock Saints, True Romance, Pulp Fiction si Reservoir Dogs este la capitolul numarul de “fucks” given… La propriu. Atata trivialitate ar putea parea obositoare, la prima vedere, dar Jude Law reuseste sa o faca sa adere foarte bine la personajul sau.

Dom Hemingway este cel putin memorabil, cel putin din punct de vedere fizic. Unii slabesc pentru roluri, dar Jude Law s-a ingrasat (intr-un mod simpatic, se pare – band pana la 10 doze de cola pe zi), a facut uz si de chelia care se preconiza inca de acum 10 ani si a ales sa-si “infrumusesteze” fata cu niste perciuni/barba dubiosi/dubioasa.

Ca personaj, Dom este volatil, si este dezgustator, atat fizic, cat si spiritual. Este sarmant in mizeria si violenta sa, si intens, indiferent daca ce i se intampla este bun sau rau. Acest Dom pare a fi un bun subiect pentru psihologi, dar din pacate, nu am studiile necesare, asa ca raman la savurarea (din fericire, de la distanta) a unui personaj cel putin interesant.

Partea proasta a filmului este ca se bazeaza mult prea mult pe farmecul lui Dom, si nu ii construieste un decor pe masura. Celelalte personaje sunt foarte usor de uitat, inclusiv Mama Dragonilor (Emilia Clarke). E un pic dificil sa mentii atentia publicului focusata doar pe un singur lucru, si din acest punct de vedere filmul da un rateu mare: nu construieste o poveste, doar expune un arhetip.

Da, Jude Law este un actor extraordinar (oricat de mult mi-ar displacea sa recunosc), si e de apreciat faptul ca reuseste sa mentina intesitatea filmului la cote ridicate, fara a suferi de autosuficienta, dar mi-ar fi placut ca filmul sa fie si despre povestea lui Dom Hemingway, nu doar despre momentele sale punctuale din viata…