The Day

The Day e Tooth and Nail si The Road in acelasi timp. Moarte, tradare, violenta, frig si canibalism – daca asta e ceea ce cauti de la un film, inseamna ca-l urmaresti pe cel potrivit.

Singurul nume cat de cat notoriu este cel al lui Dominic Monaghan (Lost, FlashForward, Lord of the Rings), iar restul actorilor sunt practic necunoscuti, jucand pana acum in seriale sau roluri secundare in diverse proiecte. Faptul ca si numele lui Douglas Aarniokoski e la fel de necunoscut m-a facut sa aleg cu destul de mult scepticism filmul; cu toate acestea, stiind ca filmele din categoria “post-apocalyptic stuff” imi plac foarte mult, indiferent de calitatea lor, am ales sa imi ocup 87 de minute din viata cu The Day.

Este cliseic absolut tot ce se intampla in film, povestea mi se pare banala si, cumva, am ramas cu impresia de timp irosit, pentru ca Tooth and Nail mi s-a parut mult mai bine facut, cu o poveste mai dezvoltata, personaje mai antrenante si care te obliga sa simti ceva pentru ele – orice, de la furie pana la simpatie. Nu as fi  vrut sa fac o paralela intre cele doua filme, dar comparatia este inevitabila.

Singurul lucru total neasteptat – achitarea lui Mary (jucata neasteptat de bine de Ashley Bell) pentru toate greselile din trecut. Faptul ca nu te astepti la asta nu il face un lucru bun, din contra. Faptul ca Mary decide la final sa schimbe foaia e cumva murdar. Niciunul din personaje nu e consecvent, niciunul nu are substanta. Mi-ar fi placut ca macar ea sa fie singura care sa isi pastreze convingerile pana la capat, dar regizorul a ales sa o absolve de greselile trecute prin rascumparari de moment.

Intr-un fel, inteleg de ce lumea post-apocaliptica e asa atragatoare, pentru ca iti da libertati nemaipomenite pentru prezent – ai voie sa faci ce vrei, sa spui povestea in ce fel vrei tu, sa iti alegi armele si invingatorii. Pe de alta parte, universul asta e atat de exploatat, incat ideile originale isi fac greu loc, parte din cauza ca e greu sa vii cu idei noi, parte din cauza ca, financiar vorbind, e prea riscant sa investesti intr-o idee noua.

Ce nu inteleg, insa, e de ce li se da voie sa ia o idee buna (canibali intr-o lume fara dumnezeu), sa o asocieze cu tradarea si moartea pe banda rulanta, pentru ca la final sa decida ca tradatorul e bine mersi, i-a parut rau, si-a cerut iertare, viata merge inainte?