Byzantium

Inca un film cu vampiri care merge prost… Lui Byzantium ii lipseste emotia si este prea liniar, vampirii sunt destul de slab dezvoltati pe toate planurile si nu au nici sentimente, si nici cruzime, nici viteza sau alte superputeri. Unde mai pui ca merg bine mersi prin lumina si nu au colti, iar actritele din rolurile principale sunt atat de lipsite de atractivitate, incat darama cu totul mitul lui Bram Stoker.

As fi vrut ca Byzantium sa fie un film palpitant, dar i-a lipsit mereu acel ceva care transforma povestirea in poveste. Foarte rar mi-a fost dat sa vad un film la care imi vine mereu sa ma uit la ceas, trezita doar uneori de muzica exceptionala ce se auzea pe fundal.

Si totusi, prezenta regizorului Neil Jordan ar fi garantat pentru un succes aproape sigur, dupa ce a reusit sa faca din Interview with a Vampire un mare fenomen. Din pacate, sa iti doresti ca Byzantium sa livreze acelasi spectacol ca Interview este cel mai rau lucru cu care poti porni spre vizionatul acestei pelicule.

Castingul nu salveaza cu nimic aceasta supa plictisitoare. Saoirse Ronan se joaca de-a Susie Salmon din nou, daca Susie ar fi ajuns la pubertate si i-ar fi placut sa-si noteze gandurile in jurnal si daca i-ar fi placut sa pozeze in salvatoare. Eleanor devine, astfel, un fel de personaj exacerbat integru, fara motiv si fara tinta, doar cu un trecut pe care si l-a asumat de la altii, pentru care nu a luptat si de care nici nu prea ii pasa. Aparitia unui interes romantic vine doar ca o justificare pentru a se rupe de mana parinteasca ce a vegheat-o pana acum.

Gemma Arterton joaca prost, pentru ca alt cuvant simplu si la indemana nu poate descrie ce face in film. Personajul, insa, este o idee mai nobil si mai protector, dar cred ca actrita a inteles un pic gresit viata Clarei si nu a reusit sa transpuna efortul pe care l-a facut aceasta o viata intreaga. Poate ca acest personaj ar fi meritat o actrita un pic mai matura si mai profunda, caci Gemma Arterton a ramas destul de fada, fara sa ne expuna o Clara manata de idealuri.

Filmul are destul accente tragice cat sa-l faca bun, dar drama care se revarsa la fiecare minut face vizionatul un chin. Mi-ar fi placut sa stiu mai multe despre Clara, mai multe despre razbunarea ei, mai multe despre viata ei de dinainte si de dupa, dar in Byzantium focusul principal este pe Eleanor, asa ca avem parte de povesti lungi, insailate din cuvinte arhaice, care dau filmului o monotonie bizara.

Mi-ar fi placut sa stiu mai multe despre The Brotherhood si despre insula misterioasa si despre harta, as fi dorit sa fie mai mare accentul pe misoginismul perpetuu din film si sa fie scuzat in vreun fel, dar probabil ca regizorul ne va servi acest mic desert in partea a doua. Nu se stie concret pana acum, dar sunt aproape sigura ca ne vom mai intalni cu o lume a vampirilor umblatori prin soare, care ucid cu unghia si nu suporta femeile. And I bet that will be a boring sequel…