Animated Saturday: The Nightmare Before Christmas

Tim Burton’s The Nightmare Before Christmas impleteste doua sarbatori foarte importante, cel putin pentru americani, si reuseste sa redea farmecul specific fiecareia, fara a stirbi din autoritatea celeilalte.

Tim Burton face ce stie el mai bine – adica ia niste teme intunecate si le picteaza in culori si mai sumbre, arunca niste lectii de viata pe-acolo si impacheteaza totul drept un mass market product indispensabil doritorilor de entertainment.

Actiunea din The Nightmare Before Christmas incepe fix dupa Halloween, unde un rezident al Halloween Town suspina dupa ceva ce ii lipseste. Jack Skellington (care e un nume foarte inspirat, trebuie sa recunoastem) este gol pe dinauntru, la propriu si la figurat, iar Chris Sarandon reuseste sa faca treaba buna in a transmite anxietatile unui personaj complex, chiar si fara ajutorul mimicii si gesturilor disponibile actorilor obisnuiti. Ajutat de Danny Elfman pe parcursul cantecelor cantate de Jack, Sarandon reuseste sa construiasca un portret fidel al unui personaj deosebit, dar tipic burtonian.

Obsesia lui Jack pentru culoare si fericire il face sa recurga la solutii disperate pentru a avea parte de bucuria din Christmas Town, ajungand pana la a-l rapi pe Mos Craciun (reinterpretat in mod genial drept Sandy Claws – “Wh – ! Why, you have *hands*! You don’t have claws at all!”) si a prelua atributiile unui mosulet imbracat in rosu care se plimba noaptea prin casele oamenilor, lasand cadouri.

Bineinteles, totul se termina cu bine, mai ales ca Jack o are alaturi pe Sally (Catherine O’Hara), o papusa construita in stil frankensteinian de catre savantul nebun al orasului, singura care vede, de fapt, caile gresite pe care o apuca Jack, dar si singura care ii ramane alaturi pana la final.

Mos Craciun isi reia atributiile, fiecare revine la locul sau obisnuit si la indatoririle normale, oraselele magice se reintorc la activitatile uzuale, iar Jack a invatat o lectie folositoare: nu te intinde mai mult decat ti-e plapuma, nu incerca sa adaptezi lucruri noi fara sa le intelegi prea bine si intotdeauna incearca sa asculti si sa intelegi ce au altii de spus.

Filmul este distractiv, fara a putea fi neaparat incadrat drept film de Halloween sau de Craciun. Depinde foarte mult de viziunea personala, pentru ca fiind atat de creepy si dark, oricine ar putea spune ca e bun de urmarit de Halloween, dar gandindu-ne ca majoritatea actiunii se petrece in perioada pre-Craciun si in timpul sau, iar Jack Skellington se chinuie foarte mult sa aduca sarbatoarea Craciunului si in Halloween Town si sa il “ajute” pe Mos Craciun, am putea spune ca farmecul Craciunului e prezent de la inceput pana la sfarsit.

Oricum ar fi, creatia lui Burton e la fel de fascinanta pentru copii, ca si pentru adulti. Tehnic vorbind, The Nightmare Before Christmas este o capodopera, vizual vorbind, este o incantare. Muzical vorbind, insa, Danny Elfman bate tot si asta nici macar nu poate fi supus discutiei. Enjoy!