Blue Is the Warmest Colour

Blue Is the Warmest Colour are farmecul aparte al filmului francez, cu o tarie de a fi el insusi incat m-a cucerit din trailerul pe care l-am vazut pentru prima data acum un an.

Filmul a fost recompensat cu un Palme d’Or la Cannes in 2013, pe buna dreptate. Este, cred, cel mai puternic film coming of age pe care l-am vazut in ultima vreme, si impresioneaza, indiferent de sexul privitorului. Cele trei ore pot parea amenintatoare, dar va garantez ca o sa treaca super repede, pentru ca in tot timpul asta personajele sunt in continua miscare si evolutie.

Adèle (Adèle Exarchopoulos) este o pustoaica usor tulubrata, dar fermecatoare, sincera (atat cat poate) cu ea insasi, foarte privata cu restul lumii, intensa si superba. Adèle are stangacia unui copil si gratia unei femei confuze, iar asta nu face decat sa ii sporeasca gradul de atractivitate.

Emma (Léa Seydoux) este iubita experimentata, cu suflet de artist si cu dos and don’ts foarte bine stabilite in materie de sex si relatii, usor ipocrita si in mod definitiv din lumea (mai) buna a orasului, Emma e elementul care o introduce pe Adèle unei noi sexualitati si unui nou stil de viata.

Urmarind filmul a fost foarte dificil sa “tin” cu una din cele doua femei. Ambele au o anumita vulnerabilitate, dar si o putere speciala care te captiveaza. Actritele sunt fenomenale, fiecare in rolul ei reuseste sa te prinda si sa te atraga.

Scenele cheie imi vor ramane pe veci in memorie. Imaginile in care Adèle si Emma fac sex ar putea aprinde… fizicul unora, pentru ca nu lasa loc de imaginatie, iar totul se petrece in timp (aproximativ) real. Adica dureaza mult. Mult si bine, mult si sexy, si tot ce vreti voi. Neasteptat de mult, neasteptat de real, neasteptat de hot.

Scena in care Emma o da afara pe Adèle e sfasietoare. E violenta, plina de reprosuri, plina de ura, naturala, complicata si comuna in acelasi timp. E una din scenele cheie ale filmului, iar actritele dau tot ce pot in acele minute.

Filmul e ca o rana deschisa, pe tot parcursul sau. E plin de durere, e plin de neintelegere si plin de o stare de confuzie generala. E intens si rece si delicios in acelasi timp, si diseca timpi, povesti si personaje. Merita vazut de oricine – fie ca esti confuz, fie ca stii ce vrei de la tine sau de la altii, Blue Is the Warmest Colour trebuie bifat.