Die Welle

Acum ceva timp am urmarit Wir sind die Nacht (We Are the Night), un film cu vampiri despre care TREBUIE sa va povestesc vreo doua chestii, si mi-a placut mult de tot. Dar ce va spun astazi nu e despre Wir sind die Nacht (o las pe un Freaky Friday apropiat), ci despre un alt film celebru al lui Dennis Gansel – Die Welle (The Wave). Premisa de la care porneste filmul este tot un experiment social, cel al lui Ron Jones – The Third Wave, aplicat pe o populatie foarte usor influentabila.

Rainer Wenger (Jürgen Vogel) e un profesor de liceu, anarhist in adancul sufletului, dar nu neaparat un om rau. Fortat sa tina o lectie despre autocratie, in ciuda convingerilor sale politice, Wenger se loveste de o masa de elevei care au senzatia ca independenta castigata in urma cu trei generatii are statut vesnic.

Experimentul prin care “Herr Wenger” le demonstreaza elevilor cat de departe sunt de adevar scapa relativ rapid de sub control (it’s a matter of days), iar in clasa plina de liceeni se instaureaza dictatura. Filmul diseca foarte atent situatii si senzatii, gandiri, tipologii si idealisme de sistem bolnav, si totul pare foarte-foarte bine organizat. Gansel imi demonstreaza inca o data ca este un fin observator al mintii umane si al felului in care se invarte ea si face alegeri, iar Die Welle rezultatul unei idei puse la microscop.

Filmul nu este unul confortabil, nici prin prisma subiectului, nici prin prisma locului, nici prin prisma mintilor influentabile si nici prin prisma faptului ca nu ofera solutii. Cu toate astea, realismul de care Dennis Gansel se foloseste in ecranizarea unei idei ajuta foarte mult la imersarea (mea) ca spectator intr-o lume cruda, fara suflet si care celebreaza unitatea. La final, ramai cu un gust amar si cu promisiunea ca nu te vei alia niciodata cu un curent… Pana la urmatorul.