The Wolf of Wall Street

De ce ma uraste toata lumea si-l distribuie pe Leonardo DiCaprio in filme? Anul trecut m-a chinuit preferatul meu, Quentin Tarantino, acum Martin Scorsese s-a folosit din nou de talentele copilului fara varsta in The Wolf of Wall Street.

Acest film nu e prima lor colaborare, si in mod sigur nu va fi nici ultima. Desi mare fana a comediilor negre, nu pot sa spun ca The Wolf of Wall Street a fost pe lista mea de must see, sau ca m-a distrat macar vreun pic. Fara a straluci in el, DiCaprio face ce stie el mai bine: he’s an arrogant SOB with money and semen to spare. And he loves it!

Rolul lui DiCaprio este bazat pe Jordan Belfort si ma face sa cred ca e rolul vietii sale. Bineinteles, tot ce douchey si opulent intr-un rol de-al lui DiCaprio pare rolul vietii sale, asa ca nu e nicio surpriza aici. Bineinteles, lumea vrea sa-l vada pe iubitul fotomodelelor cum se scalda in bani si isi construieste averea calcand pe cadavre, asa ca multora li se va parea Leonardo DiCaprio perfect in rolul asta. Well, yeah! Pentru ca se joaca pe sine yet again!

Despre ce e filmul? Hedonism total. Sex, drugs & rock ‘n roll, without the rock ‘n roll. The Wolf of Wall Street e despre tranzitie si sanse luate la momentul opurtun de catre cea mai oportunista persoana.

Cu o mantra similara celei a lui Don Jon si nihilismul lui Alien, Jordan Belfort owns this place, asa cum o face de obicei. Conduce totul cu o mana de fier, stie sa parieze pe slabiciunile altora si sa le transforme in avantaje, iar asta il transforma pe Belfort in stapanul situatiei.

The Wolf of Wall Street este lung cat o zi de post, din pacate. Cele 3 ore ii stirbesc din atractivitate si agerime, iar in anumite momente pare foarte mult de digerat si m-a facut sa pierd sirul personajelor de pe ecran.

Jonah Hill e irelevant in rolul lui Donnie Azoff, parand mai degraba pe platoul de filmare din Superbad, Matthew McConaughey apare pentru doua minute pentru rolul de mentor (fix ca in Magic Mike, yay!) cu aspectul din Dallas Buyers Club, iar Kyle Chandler este agasant in rolul celui mai stupid agent FBI ever. Jon Bernthal cu facial hair – cel mai oribil lucru pe care l-am vazut in tot filmul, iar Jon Favreau ma tot face sa ma intreb cand naiba se va pensiona, ca oricum e un actor de mana a doua (in cel mai bun caz).

Singura Margot Robbie m-a impresionat (lasand la o parte numele ei kitschos). Cu un accent si o voce amintindu-mi de o alta favorita a publicului, Scarlett Johansson circa Don Jon, si un magnetism sexual care ma duce cu gandul la Amber Heard, Margot owns that role.

Regia e… Haotica at best. Martin Scorsese lasa impresia de actors gone wild, fara a avea ceva de castigat din asta. Filmul se transforma din “filmul lui Scorsese” in “filmul lui DiCaprio si Scorsese”, and that’s not even flattering. O combinatie-hibrid intr Goodfellas, Spring Breakers si rugaciunea lui Jon fac ca acest film sa-mi para mediocru si lungit inutil, fara un real castig la rezultatul final. Pentru fanii regizorului si/sau actorului, filmul este extraordinar. Pentru oamenii obisnuiti, mergea taiat pe la jumatate.