Freaky Friday: Abraham Lincoln: Vampire Hunter

Vizual vorbind, Abraham Lincoln: Vampire Hunter e spectaculos, grandios si surprizator, chiar si in momentele de slo-mo. De fapt, in momentele de slow motion, care apar in special la scenele de lupta, acolo Abraham Lincoln e la varful de superbitate permis de o poveste subtire.

Caci da, povestea lui Lincoln in rol de vanator de vampiri e doar inca una de acest tip, care aduce niste bautori de sange care poarta niste ochelari de soare smecheri, merg in plina zi fara probleme si pot deveni invizibili in secunda in care si-o doresc. Nemaivorbind de stilul kung fu al lui Abe, care se pare ca-l stapaneste din prima, chiar si cu trenciul ala lung pana in pamant pe care-l poarta tot timpul.

Din fericire, distributia salveaza niste povesti ridicole, venind cu niste actori bunicei, chiar daca nu foarte cunoscuti. Benjamin Walker este perfect in rolul lui Lincoln, aducand atat gravitate si seriozitate, cat si pasiune unui rol de la care nu prea stii la ce sa te astepti. Sa nu mai vorbim de aspectul fizic, caci daca te uiti atent, Benjamin Walker e nascut sa-l joace pe Abraham Lincoln.

Dominic Cooper, in rolul mentorului marelui presedinte american, Henry Sturges, e carismatic si voluntar, iar cand apare pe ecran stii ca ceva palpitant se pregateste.

Anthony Mackie este Will, un prieten din copilarie al lui Lincoln, ajunge mai tarziu sa-si sustina bunul prieten in cruciada sa impotriva vampirilor. La fel si Jimmi Simpson, care-l joaca pe Joshua Speed, un fost partener de afaceri, devenit luptator impotriva vampirilor. Mary Todd e jucata de cea mai plictisitoare actrita posibil, Mary Elizabeth Winstead, care, desi aduce un pic de sensibilitate tabloului, e incapabila sa mentina emotia treaza de-a lungul filmului.

Nota discordanta face, insa, Rufus Sewell in rol de founding father of the vampires, cu nume predestinat (Adam). Lincoln e rational, Adam e viu. Lincoln e echilibrat, Adam e pasional. Lincoln e liniar si responsabil, Adam e copilul obraznic al umanitatii care face doar ceea ce vrea.

Filmul e un pic de istorie impletita cu legenda si cu o doza nesimtita de fictiune, dar rezultatului final ii lipseste coerenta unui film care se incadreaza in niste tipare stricte. Unul din producatori e Tim Burton, asa ca las la alegerea lui sa propuna schimbari de curs de istorie in mod haotic, pentru ca e o chestie la care uneori se pricepe.

De la acest mashup de film istoric si monster movie nu aveam asteptari, asa ca cel mai bine e sa il vizionati cu inima usoara. Nicicand n-am avut pretentia sa se respecte adevarul istoric (and it didn’t), nici sa fie un film cu vampiri in adevaratul sens al cuvantului (desi elementul creepy era 110% prezent, elementul scary aproape ca a lipsit din acest film). Cumva, Abraham Lincoln: Vampire Hunter reuseste sa adune sub palaria sa fara boruri doua genuri care nu au nicio treaba unul cu altul si reuseste sa le ameteasca atat de tare incat sa le dezbrace de toata esenta lor cunoscuta pana acum publicului.

Nu e neaparat un film prost, daca cineva poate trece peste ridicolul situatiilor in care se gasesc personajele. Revin la parerea ca vizual vorbind merita cele 105 minute din viata noastra. Timur Bekmambetov ramane fidel stilului sau cunoscut din Night Watch, Day Watch si Wanted, asa ca fanii acestor filme nu se vor plictisi deloc.