Freaky Friday: Haute tension

Am auzit o multime de lucruri grozave despre miscarea New French Extremity, cu filmele lor transgressive si miscarile de stomac provocate aproape instant, asa ca Haute tension mi-a atras atentia si am planuit o vizionare de la care am avut asteptari mari.

Din pacate, asa cum se dovedeste de absolut fiecare data, “la pomul laudat sa nu te duci cu sacul”, si nici la filmul care pare foarte misto sa nu te astepti la chestii prea grozave. Haute tension n-ar fi rau, daca ar fi mai putin previzibil. In spatele unor plot twisturi care l-ar face pe M. Night Shyamalan sa roseasca de rusine, povestea e limitata din toate punctele de vedere, iar subiectul a fost deja dezbatut de cinematografie in feluri mai fascinante, si sunt convinsa ca nu s-au terminat filmele cu si despre… Ce e filmul.

Cred ca cel mai bine poate fi comparat cu Martyrs, tot o productie frantuzeasca, dar cu ceva mai multa substanta. Haute tension e ca ruda aia saraca, venita in vizita sa imprumute haine care ii sunt prea largi.

As vrea sa spun ceva despre distributie, dar actorii nu neaparat ca lasa de dorit, doar ca nu sunt remarcabili. Probabil ca nationalistii de ocazie se vor extazia la prezenta Oanei Pellea, dar rolul ei este pasager cel mult si nu o pune in valoare. Cécile De France nu prea m-a convins in rolul lui Marie, protagonista filmului, iar Maïwenn, in rolul lui Alex, obiectul dorintei lui Marie, este fascinant de uitabila.

In afara de un gore mai direct, filmul nu prea are elemente enjoyable. Tinand cont de faptul ca Haute tension e apreciat in multe medii, m-as fi asteptat la o poveste solida, cu un joc actoricesc cel putin grozav si cu un element horror evident de subtil intr-un mod salbatic si bolnav. Ce am primit, insa, este un amalgam de chestii si chestiute care ar vrea sa constituie un intreg credibil, dar esueaza lamentabil intr-un film care pana la jumatate doar creste asteptarile si de la jumatate incolo te plictiseste teribil.