Plush

Plush este un film care socheaza fara sa vrea, avand-o drept imagine pe o Emily Browning suspect de matura si rebela (nu prea mi-o imaginam mama, sincera sa fiu) care, cu suportul lui Xavier Samuel (Enzo), Cam Gigandet (Carter) si Dawn Olivieri (Annie), plus niste minute bune cu Thomas Dekker (Jack), face filmul mai mult decat suportabil.

Catherine Hardwicke demonstreaza de ce nu a fost potrivita pentru franciza Twilight, pentru ca aici regizoarea isi ia libertati si risca foarte mult cu si pentru personajele sale. Rezultatul final este ca Plush este un thriller erotic destul de bine inchegat, fara momente de bad acting sau in care lucrurile par nelalocul lor.

La prima vedere, povestea poate fi un simplu “the grass is greener on the other side”, dar finalul cam sec si previzibil nu sustine in totalitate aceasta teorie.

Chimia dintre cele 3 leaduri este extraordinara, 4 daca il numeri si pe Jack. Hayley (Emily Browning) are o relatie speciala cu fratele ei, relatie incarcata de o tensiune ciudata si uneori sexuala, chiar si in alea 3 minute in care Jack apare pe ecran. Intre Hayley si Carter (Cam Gigandet) iarasi este o relatie speciala, care pare mai cu substanta decat permite filmul. Intre Hayley si Enzo (Xavier Samuel) este o atractie bolnava, alimentata de sex salbatic si creativitate si nu ai cum sa nu-ti dai seama de cat de gresit e totul intre ei.

Mai mult decat orice, muzica este un personaj aparte in Plush. Centrat pe o formatie de muzica rock, era practic imposibil ca filmul sa se autosustina fara muzica. Din fericire, Emily Browning si, se pare, Thomas Dekker si Xavier Samuel, au niste voci extraordinare, asa ca mai toata muzica din film le poarta semnatura vocala.

Browning e o actrita tanara care are foarte mult curaj in a-si alege rolurile, si o face de fiecare data extraordinar de bine. Gigandet este neasteptat de bun, umil si down to earth in rolul unui sot inselat. Samuel este o fiinta sexuala si reuseste sa aprinda fiecare scena in care e, dar ramane de vazut in ce directie va merge. Dekker apare prea putin pe ecran ca sa imi amintesc de ce il iubesc, dar Dawn Olivieri este la fel de relaxata si cool cum o stiam si pana acum.

Rezultatul final al lui Catherine Hardwicke este unul delicios de periculos, construit cu mana sigura in jurul unei povesti fascinante si rebele.