Life of Crime

Despre filmul asta nu stiam mai mult decat ce mi s-a promis in trailer si pe afis, asa ca m-am dus la film fara asteptari de niciun fel, poate doar un pic agasata de nevoia fostei doamne Pitt de a se afirma si in alte filme decat in clasicele comedii romantice, care trebuie sa admit ca i se potrivesc binisor. Filmul este bazat pe un roman de Elmore Leonard, The Switch, adaptat de catre regizorul Daniel Schechter.

Jennifer Aniston este incredibila in rolul lui Mickey, o sotie inselata, dezamagita si parasita de toata lumea… Well, toata lumea in afara de rapitorii ei. Ma asteptam ca Jennifer Aniston sa dezamageasca maxim in rolul asta si a mai avut scăpări in care o dadea pe Rachelisme, dar personajul ei a fost destul de bine conturat si prestatia ei a fost echilibrata si realista. Nu mai spun de faptul ca mi-a placut mult cum isi imbratiseaza varsta, pentru ca Jennifer Aniston n-a aratat nicicand mai comuna si, implicit mai reala, ca in acest film, ea nefiind nici pana acum vreo frumuseste izbitoare, dar combinatia dintre lipsa artificiilor chirurgicale si machiajul si hainele epocii respective i-au adus un aer umil, dar puternic in acelasi timp, si va asigur ca o prinde tare bine aerul asta.

Tim Robbins este destul de liniar in rolul lui Frank Dawson, sotul lui Mickey, si parca m-as fi asteptat la mai mult din partea lui, dar pot sa apreciez lipsa de chimie pe care o are cu Aniston, dar si cuplul “de aur” pe care il formează cu o Isla Fisher aroganta si increzatoare. Personajul sau cu totul este menit sa fie displacut, ba chiar urat de spectatori, desi are uneori momente in care e distractiva stupizenia si stupoarea lui si, chiar daca e un rol fara prea mare greutate, actorul isi face datoria fara probleme.

John Hawkes este placut tare in rolul lui Louis, si subtilitatile dintre el si Mickey sunt ca un meci de tenis foarte bine executat. Hawkes isi duce scenele cu o anumita candoare combinata cu gravitatea specifica baiatului rau, astfel incat reuseste sa schimbe polii rolului sau in doar câteva minute.

Alaturi de el, Mos Def, creditat drept Yassin Bey, este aducator de semi-zambete ilegale si echilibreaza un pic balanta, amintind de ce personajele negative sunt, ei bine, negative. Ah, si sa nu-l uitam pe Mark Boone Junior, qualified crazy person pe plantatie si impuscator de meserie.

In materie de scenografie, decoruri si costume, filmul se descurca foarte bine in evocarea anilor ’70. Totul are culoarea aia nedefinita de maro, surprinsa perfect atat de Argo, cat si de American Hustle, dar fara a avea seriozitatea primului, si nici flamboianta celui de-al doilea. Soundtrackul e perfect ales si, daca stai sa asculti versurile, surprinzi povestea din film pusa pe o muzica plina de sentiment si emotie. Costumele personajelor reflecta fidel o perioada care n-a fost prea grozava pentru multa lume si uniformizeaza un decor sumbru si de mult pierdut omului modern.

E drept ca Life of Crime nu promite nimic, nici din trailer si nici din poster, dar filmul e mai mult drama decât comedie, si elementul crime e slabut, iar rezultatul final este un produs usurel, digerabil, un pic diferit de “meniul” oferit zilele astea la cinema, dar foarte plăcut.

Multumesc RoImage si Cinema City Sun Plaza pentru invitatia la film.