Freaky Friday: Los Cronocrímenes

Los Cronocrímenes este inca unul din filmele din categoria time travel, fara a avea latura specific adolescentina a lui +1 si fara a fi pe de-a dreptul profund, precum Triangle.

Urmarind Los Cronocrímenes mi-am dat seama cat de usor sa faci filme horror in decoruri teoretic idilice, caci filmul isi trage seva din viata de la tara, pe care o imbunatateste cu un pic de suspans pseudo-stiintific.

Marele defect al filmului este ca actorii joaca prost, mana regizorului Nacho Vigalondo e destul de instabila, iar finalul nu ofera nici explicatii solide si nici rezultate viabile. As adauga la lista de defecte obiceiul cinematografilor europeni de a dezbraca pe cineva in fata camerei, precum si incapabilitatea regizorului si scenaristului de a convinge privitorul de nevoia de a se alia cu personajele sale.

Los Cronocrímenes este perturbat uneori din linistea sa idilica de cateva secunde de urgentare, care disrup un mediu relativ comod si plictisitor pentru privitor. Am simtit tot timpul ca nu am loc in povestea lui Vigalondo, ca nu ma lasa sa ma apropii de personaje, asa ca, sincer, ma cam durea undeva daca murea cineva sau nu, cine era personajul sau in ce fel era omorat.

Povestea din Los Cronocrímenes nu e neaparat una fada, si nici simpla nu as putea sa-i spun. Din pacate, insa, lipsa de experienta a regizorului/scenaristului/actorului Nacho Vigalondo, precum si restul distributiei (de un patetism infiorator, as putea adauga) scad valoarea unei idei care ar fi putut fi grozava. Pot doar sa sper la un remake mai bun, caci se pare ca Hollywood-ul e mare fan filme spaniole, desi ma indoiesc ca ar putea rezolva inmaturitatea povestii sau ca ar putea oferi o solutie pentru final.