Freaky Friday: Dracula: The Dark Prince

Dracula: The Dark Prince. Cu ce sa incep?!

Cu replicile in romana, livrate prost si cu accentul care nu trebuie? Cu jocul actoricesc cel mult mediocru? Cu nuditatea gratuita? Cu prezenta dispensabila a lui Jon Voight? Cu perucile incredibil de proaste ale actorilor principali? Cu folosirea lui “ok” in loc de orice alt cuvant cu o frecventa incredibila?

In alta ordine de idei, Dracula: The Dark Prince da de gard cu toata mitologia si istoria si reuseste sa mai inventeze cate ceva pe langa, fara sa inchege un produs bine definit din ameteala asta care e Vlad Tepes, descendentul lui Abel, si Lucian, care e descentul lui Cain. Pe langa ei, un caz clasic de doppelgänger cu nume grecesc si un Van Helsing (Jon  Voight) obosit cu tendinte de karatist.

Evident, aceasta mica bijuterie kitschoasa este ideea Castel Film Romania de a exploata trendul vampiros, chiar si cu o mica intarziere de vreo cativa ani.

Din categoria so bad that it’s good, Dracula: The Dark Prince este grotesc si amuzant, cu niste efecte speciale destul de jenante, cu niste actori de mana a paisprezecea, probabil, si, din pacate, nici regizorul (Pearry Reginald Teo) nu pare mai capabil.

Nonetheless, filmul este dureros de amuzant, de la fetele actorilor, prea batrani pentru roluri principale importante, prea tineri pentru a fi relevanti, pana la costume, par, machiaje, muzica si figuratie.

Dracula: The Dark Prince este musai de savurat cu lumina stinsa, alaturi de prietenii cei mai cinici pe care-i puteti gasi prin preajma. Ei va vor ajuta sa descoperiti defectele unei pelicule aberante si asta va va aduce o portie (sau mai multe) buna de ras.