Animated Saturday: Corpse Bride

Tim Burton are un fel special al sau de a face filme, si asta o stim deja. Animatia Corpse Bride ii poarta numele nu doar pe partea de productie, ci si pe partea de regie (sarcina impartita cu Mike Johnson), asa ca poti sa te consideri avertizat ca vei avea parte de o distractie inedita urmarind filmul.

Nu tocmai un family movie, Corpse Bride are drept public-tinta cohorta de fani a lui Burton, armata de iubitori ai lui Johnny Depp si sustinatorii fanatici ai Helenei Bonham-Carter. Pe langa cele trei nume care aduna spectatori oricand, oriunde, oricum, Corpse Bride mai bifeaza si alte staruri, precum Emily Watson, Christopher Lee si Danny Elfman (care s-a ocupat si de partea muzicala, la fel de bine ca intotdeauna).

Povestea e simpatica, bazata pe o legenda evreiasca, cu o intriga simpluta, despre erori umane si iubire. Johnny Depp e fermecator in rolul lui Victor Van Dort, iar eu n-as spune prea des asta despre actorul preferat al lui Burton. De fapt, cred ca mi-a placut mai ales pentru ca nu se “simte” ca si cum ar fi Depp in rolul lui Victor, ci mai degraba am senzatia ca e un newcomer pe scena Hollywoodului care-si imprumuta timid si la nivel satisfacator talentul.

Helena Bonham Carter e la fel de carismatica precum o stim, iar personajul ei e desenat dupa chipul si asemanarea ei. Tragedia vietii (si mortii) lui Emily, The Corpse Bride, se reflecta atat in comportamentul ei, cat si in alegerile pe care le face, dandu-i profunzime si intensitate unui cadavru simpatic.

De departe, cea mai frumoasa poveste o are Victoria Everglot, jucata fascinant de catre Emily Watson, intr-un rol memorabil. Actrita are suficienta candoare si sensibilitate pentru a juca rolul acesta, dar prezenta ei ii ofera personajului sau o anumita maturitate si gravitate greu de transpus doar din voce. Din fericire, lui Emily Watson ii iese foarte bine si cred ca de aceea reuseste sa fie personajul meu preferat din aceasta poveste ciudata.

Pe langa cei trei participanti directi la actiune, Corpse Bride vine cu un lung sir de nume mari: Tracey Ullman (in dublu rol, Nell Van Dort si Hildegarde), Paul Whitehouse (in triplu rol, William Van Dort, Mayhew si Paul The “Head Waiter”), Joanna Lumley (Lady Maudeline Everglot), Albert Finney (Lord Finnis Everglot), Richard E. Grant (Lord Barkis Bittern), Christopher Lee (Pastor Gallswells) si Danny Elfman (Bonejangles).

Evident, niciun film de-al lui Burton n-ar fi cu adevarat al lui fara un cadru cel putin macabru. Tim Burton are talentul de a descoperi diamante in gunoaie si de a da stralucire chiar si mortilor, iar in Corpse Bride isi exercita nestingherit talentul de cautator-in-gunoaie-si-descoperitor-de-lucruri-frumoase-si-care-te-pot-face-fericit. Da, Tim Burton are o abordare ciudata asupra vietii, dar asta nu inseamna ca nu e un critics & fans darling alike.

Danny Elfman isi imprumuta talentul exceptional si desavarseste pentru Corpse Bride o coloana sonora cu aer victorian, tragic si sinistru pe alocuri, fara a stirbi din inocenta personajelor sau din avantul pe care uneori il au. Ca de obicei, Elfman reuseste un echilibru intre “ce este” pe ecran si “ce se vrea” de la personaje, aducand un plus de savoare peliculei lui Burton.

La 77 minute, cat are Corpse Bride, cred ca e cel mai scurt feature film pe care l-am vazut, dar merita vizionat macar o data, pentru a ne reaminti de puterea iubirii si sacrificiului. Sau pentru a te distra urmarind o tragi-comedie burtoniana muzicala despre un baiat timid si cele doua iubite ale sale. Whatever rocks your boat.