Freaky Friday: The Conjuring

The Conjuring este un film extrem de greu de urmarit. Reuseste asta prin simplul fapt ca e extrem de plictisitor. Daca vreti un horror clasic, din categoria The Exorcist sau Poltergeist, urmariti-le pe acelea.

Nici n-as sti cu ce sa incep. In familia Perron (Lili Taylor, Ron Livingston) personajele sunt slab conturate si antipatice din start. O familie ciudata, destul de nedisciplinata si haotica ne intampina in primele momente. Nici macar o secunda nu au reusit actorii respectivi sa ma faca sa-mi pese de personaje, iar rolul lor de victima avea atat de mult potential, incat mi se pare de-a dreptul jenant sa nu reusesti sa iti apropii spectatorii.

Familia Warren (Vera Farmiga, Patrick Wilson) are putin mai multa carisma, dar pierduta total in mazga acestui subiect care nu are directie si nu duce nicaieri. Mai mult decat atat, concluziile absurde (pentru o persoana rationala) nu fac decat sa scoata in evidenta cat de tras de par este acest film de fapt.

Da, stiu, filmele horror nu sunt rationale. Nu asta e problema cea mai mare cu The Conjuring. Problema lui majora e ca e incapabil sa transmita emotie. Ceea ce ar trebui sa fie suspans e doar timp care se scurge lent pana cand se intampla ceva previzibil, sau ceva plictisitor, sau ceva care e si una si alta. Ceea ce ar trebui sa fie horror e un cliseu folosit prea des de industrie. Muzica de obicei e un personaj in astfel de filme, dar aici nu e sesizabila deloc.

The Conjuring e un film care abuzeaza de teme clasice, fara a le aduce un plus de savoare. Actorii nu au nici experienta si nici carisma necesare pentru un astfel de proiect. Povestea e banala si e doar o reiterare a istoriei, fara nimic in plus, asa ca e foarte usor sa pierzi atentia spectatorilor cu un astfel de film. Din pacate, The Conjuring a reusit chiar asta, inca din primele 20 de minute de vizionare.