Son of a Gun

In ultima vreme, Ewan McGregor intrase intr-un asemenea con de umbra, incat uitasem ca exista si el prin cetatea filmului. Asa ca atunci cand au inceput sa apara informatii despre Son of a Gun, atentia mi-a fost captata instant de numele lui pe afis. Am plecat de la premisa ca filmul ar putea fi cel mult acceptabil, dar ce s-a intamplat dupa ce a inceput sa ruleze pe ecran mi-a depasit toate asteptarile.

Daca va uitati un pic la trailer si cititi sinopsisul, o sa va faceti o idee de la care sa porniti, asta fiind practic scheletul filmului. Ce e cu adevarat frumos e modul in care se construieste actiunea pe el. Subiectul e in aparenta simplu, dar chimia dintre Brenton Thwaites (cu care m-am intalnit anul asta si in The Giver) si Ewan McGregor sustine tot filmul si ii da o adancime nesperata.

Son of a Gun exploreaza profunzimile mintii si caracterului uman atat in afara inchisorii, cat si inauntrul ei, si apoi analizeaza atent repercusiunile nebanuite si, uneori, nesperate, ale unui stil de viata dificil si periculos. Ce e captivant la poveste e faptul ca te tine on your toes in fiecare secunda. Toate relatiile dintre personaje dezvaluie putin spre deloc intentia finala a filmului, iar faptul ca cele trei lead-uri sunt foarte concentrati pe construirea unor personaje solide ajuta foarte mult scopul final al filmului.

In ciuda mediului brutal in care se petrece actiunea din Son of a Gun, violenta e mai mult de natura implicita, si nu expusa direct, iar asta e doar unul din aspectele subtile ale filmului. Trec rapid peste subtilitatile de natura emotionala si peste cele care se impletesc in jurul relatiilor dintre personaje, pentru ca ele merita savurate de fiecare dintre voi, si remarc o distributie solida care pare sa lucreze cu un scop comun.

JR (Brenton Twhaites) surprinde cu un look nou, lipsit de inocenta, si cu un anumit grad de scruffiness care il prinde extrem de bine. Pustiul reuseste sa mimeze uimirea si candoarea muta, in timp ca imparte pumni sau, dimpotriva, ii primeste cu generozitate. Din punctul lui de vedere, Son of a Gun e un fel de coming of age story, cu ceva mai putin idealism, si cu o doza incredibila de duritate.

In rolul mentorului, Brendan (Ewan McGregor) este pus intr-o pozitie ingrata – e genul de tough guy uns cu toate alifiile, dar parca nu i-ar placea sa-i unga si pe altii cu aceleasi alifii. Pare un pachet de muschi cu creier, si e foarte greu sa-i anticipezi miscarile. Este juicy la vorba si comportament, si necrutator atunci cand situatia o cere. E incredibil de fraier cand vine vorba de JR si loialitate, si arata tare bine imbracat cam ca in anii lui Trainspotting, aproape 20 de ani mai tarziu.

Julius Avery face din Son of a Gun un etalon pentru cinematografia australiana, atat de uitata in ultimii ani, si isi indruma personajele spre directii pe care nu ai cum sa le banuiesti. Filmul este, probabil, cel mai subapreciat thriller al anului, si marea lui greseala este ca va fi lansat in perioada Craciunului, cand nimeni nu are chef sa se uite la o poveste cu si despre niste infractori ale caror laturi emotionale sunt activate de evenimente neprevazute.

Tradus, in mod extrem de inspirat, Ucenic pentru crima, filmul va garanteaza actiune, emotie, suspans si dupa ce-l vedeti, veti redescoperi un Ewan McGregor la fel de intens si fascinant ca in prima zi.

Son of a Gun apare in cinematografe incepand cu 26 decembrie. Multumesc RoImage si Cinema City Sun Plaza pentru invitatia la film.