The November Man

Pe vremea mea era un singur spion veritabil pe lume, in persoana lui Bond. James Bond. Jucat fenomenal de un Pierce Brosnan cu talent cat pentru zece oameni si care a ajuns sa fie identificat drept spionul de serviciu al generatiei nascuta intre anii 1980 si 1990. The November Man promite sa readuca in atentia publicului spionul clasic, plin de carisma si resurse, fara a-l “cosmetiza” intr-un clovn obositor, conform trendului din ultimii ani. Filmul, fara a fi plin de gadgeturi si de tehnologii ultra-secrete, reuseste sa dezvaluie caractere de tot felul si sa dea personajelor laturi umane si credibile, fara a le stirbi din virtuti.

Pierce Brosnan este, evident, cel mai spion spion, fara a cadea in derizoriu si fara a face arhetipul acesta de ras in vreun fel. Manat de propriile principii si de un caracter nobil, Peter Devereaux este un om, la urma urmei, care incearca sa-si traiasca viata linistit. Cand linistea se duce naibii, lucrurile se duc si ele rapid la vale, dar Brosnan, in rolul lui Peter Devereaux, dovedeste ca poti sa-ti pastrezi capul limpede in pofida varstei, aparent inaintata, si ca poti sa imparti cu generozitate vreo doi pumni si trei gloante in niste oameni care nu prea par sa-ti vrea binele.

Luke Bracey, pe care-l credeam la inceput doar pe post de eye candy, se dovedeste a fi, in pielea lui David Mason, un agent cu daddy issues si alte cateva cicatrici pe psihic, rand pe rand, adversar si aliat de temut. Chiar daca nu-i prezic un mare viitor in a-l recita pe Shakespeare, Bracey promite sa devina un action star cat de curand, spre bucuria fetelor si nu numai.

Olga Kurylenko, in schimb, nu impresioneaza absolut deloc. Starile ei, care ar fi trebuit sa fie febrile, furioase si pline de emotie, ma lasau rece si plictisita, si in loc sa sugereze stringenta si durerea in toate actiunile si vorbele ei, Kurylenko a facut dintr-o victima a razboiului o caricatura. Nu mai spun de faptul ca, in loc sa creasca un personaj credibil si puternic, actrita a reusit sa-l faca plicticos.

Cu toate aspectele pozitive ale filmului, ce dezamageste foarte tare e lipsa unui villain adevarat. Fiecare dintre personaje are puterea de a se translata de partea cealalta a baricadei, dar cumva, niciunul nu reuseste sa devina raul absolut. Aceasta nehotarare atarna greu, facand sa para improbabila toata conspiratia politica de la care se porneste si anihiland, la propriu, importanta personajelor. Pentru ca, daca nimic nu e absolut, de ce sa ne chinuim sa ne pese, nu?!

The November Man este, cu siguranta, un film promitator, iar fanii filmelor cu si despre spioni vor gasi macar cateva elemente agreabile pe parcursul celor 108 minute de actiune. Cu destule subtilitati si apropouri la adresa unei politici colorate si care inspira globalizare, The November Man este filmul perfect pentru oamenii pentru care Hollywoodul nu mai e suficient. Are actiune, are emotie, are wit si are smarts, si peste toate astea, pompeaza adrenalina in fiecare secunda, desi pastreaza un aer realist in peisajul socio-economico-politic al vremurilor. What’s not to like?

Multumesc Freeman Entertainment si Grand Cinema & More pentru invitatia la film.