Star Trek

Acum multi ani, cand comunismul nu ne oferea prea multe in materie de distractie, Dallas si Star Trek erau niste oaze de distractie intr-un prezent tare gri. Despre Dallas nu prea are rost sa discutam, dar despre Star Trek intotdeauna va fi ceva de zis. Poate si pentru ca l-am vazut atat de tarziu are un cuvant de spus in materie de lipsa de entuziasm. Star Trek, rebootul din 2009, este foarte, foarte bun. Neasteptat de bun. Filmul construieste personaje si situatii, da la o parte ce nu poate fi folosit si merge pe un drum usor distinct, folosindu-se de alternate reality intr-un mod foarte precis si sigur.

Chris Pine este un actor tanar, pentru care nu prea am multe aprecieri de facut, care pare capabil si in roluri mai profunde. Partea proasta e ca doar pare capabil – prezenta lui in Star Trek, in rolul lui James T. Kirk, este un pic nesigura, de multe ori neechilibrata, dar compenseaza cu boosturi de incredere in prezente feminine si arogante de tot felul in prezente masculine. Pe de alta parte, probabil ca asta e si scopul – James T. Kirk e inca in dezvoltare, inca se creste pe sine pe toate planurile, inca e un rebel fara cauza si fara scop, are o anumita directie in viata, dar inca n-a ajuns sa connect all the dots. Cred ca pot spune ca performanta lui a fost placuta in proportie de 50% si iritanta de-a dreptul in proportie de restul 50%. Se simte, totusi, o multime de munca in spatele rolului, si potential este, slava cui vreti voi.

Pe Zachary Quinto il iubesc de cand am vazut Heroes prima data. E si normal, e un actor extrem de intens si carismatic, foarte serios (mai ales daca ati vazut Margin Call) si foarte calculat, si care aduce rolurilor sale un echilibru tacut si foarte magnetic. Eram foarte curioasa de modul in care a ales sa-l interpreteze pe Spock, care e deja o legenda vie, si recunosc ca nu am fost dezamagita. Zachary Quinto aduce o incapatanare fascinanta rolului, pe langa elocventa omului inteligent si cultivat, dar si o pasiune aproape incredibila si socanta pentru fani. As vrea sa put my finger pe ceea ce imi place cel mai mult la acest Spock, dar nu reusesc, si asta e din pricina faptului ca Zachary Quinto e atat de imersat in rol, incat se muleaza el pe personaj, nu il transforma pe Spock dupa felul sau de-a fi.

Pentru a sustine versiunea cu alternate reality, Leonard Nimoy was employed cu foarte mare succes in rolul lui Spock Prime. E drept ca rolul e putin mai potolit decat versiunea sa tanara, dar pana la urma, neavand voie sa intervina, Spock Prime se transforma doar in ghid si nu in soldat, ceea ce i se potriveste de minune.

As vrea sa spun ca imi place Zoe Saldana, pentru ca se pare ca o voi mai vedea in filme mult timp de-acum inainte, dar din pacate sunt prea multe chestii la ea care nu-mi plac. Nu-mi place fata ei, nu-mi plac ridurile ei de expresie din jurul gurii, nu-mi place ca isi spune replicile de fiecare data la fel, si nici faptul ca atunci cand plange imi vine sa-i dau doua palme peste ochi, sa-si revina. Nu ca ar conta parerea mea, evident. In rolul Nyotei Uhura, Zoe Saldana este la fel de liniara ca oricand, cu ocazionalele tanguiri si ocazionalele momente in care se enerveaza, asa ca…

Karl Urban, insa, e cu totul si cu totul altceva! In rolul Dr. Leonard McCoy, aka Bones, Urban e amuzant si usor bipolar la modul molipsitor aproape, e genul de prieten care-ti zice verde-n fata cand gresesti, e acolo pentru tine, e enervant si lovable si tot ce ti-ai putea dori de la un BFF. Bine, Karl Urban e bun in orice ar face, asa ca nu ma asteptam la mai putin din partea lui.

Beam me up, Scotty!

Ah, uite-l pe Shawn! Din Shawn of the Dead. Simon Pegg e exceptional de amuzant si plin de viata in rolul lui Scotty, cu accentul lui pseudo-scotian si cu energia lui debordanta, si imi place ca nu uita nicicand sa te faca sa razi.

Hikaru Sulu al lui John Cho e cam fara sare si piper, iar Anton Yelchin in rolul lui Pavel Chekov a adunat in personajul asta atatea clisee, incat ma doare capul. Noroc cu Eric Bana, care este un villain acceptabil, in rolul lui Nero, si distruge tot ce poate.

Star Trek e o promisiune. Cu aceasta realitate alternativa, firul povestii se poate duce mult mai departe decat ne-am imaginat vreodata, iar asta e intotdeauna un lucru bun. Filmul este superb de bine executat, pentru ca numele lui J.J. Abrams nu e degeaba pe afis, efectele sunt ametitoare, chiar si pe un ecran mic, intensitatea povestii din spatiu nu-si pierde din magie nicio clipa.