Freaky Friday: Martyrs

Sa spun despre Martyrs ca este de groaza ar fi de-a dreptul degradant pentru filmul frantuzesc si nici macar nu ar acoperi plaja de posibilitati in care se invarte creatia lui Pascal Laugier. Martyrs este mai mult decat horrorul obisnuit, iar suspansul e foarte slab prezent in aceasta pelicula, pentru ca se mizeaza foarte mult pe aspectul filosofic al filmului, si nu pe elementul-soc.

Socul exista, insa, din belsug, in filmul semnat de Pascal Laugier, dar reuseste sa mute emotia dincolo de scarba si frica, pana la compasiune.

Nu are rost sa incerc sa va explic premisa din spatele filmului, pentru ca se dezvaluie in mod natural spectatorului atent, fara multe artificii si fara mult tam-tam. Simplitatea filmului consta, din fericire, in curgerea deloc elaborata a evenimentelor, pe care ajungi, ca privitor, sa le intuiesti fara greutate, dar cu teama.

Spectacolul care este Martyrs este unul divin si demonic in acelasi timp. Este rai creativ si iad cinematic. Este genul de film al carui sinopsis te-ar lasa rece, dar ale carui vizualuri te vor face sa tresari la cel mai mic zgomot. Si, peste toate, Martyrs exploreaza psihicul si transcendenta in cele mai pure stari, fara jena fata de urat, teama si sadism.

Mylène Jampanoï este extraordinara in rolul lui Lucie, traumatizata de aratari hidoase, torturata de monstri nevazuti, in cautarea unei sanatati imposibil de atins in aceasta viata.

Morjana Alaoui face din Anna un personaj cerebral si emotionant, aducand gingasie unei femei puternice, dar si resemnarea tipica luptatorului, cu aceeasi gratie fantastica.

Catherine Bégin este Mademoiselle, curioasa, devoratoare de informatie si emotie, cruda pana la fanatism si incredibil de calculata.

Ce mi s-a parut de-a dreptul superb este ca nu ai idee cand trece timpul. Nu ai idee cat de rar cele trei femei sunt in aceeasi scena, doua cate doua, evident, si nu ai idee de rezultatul final al filmului decat in ultima secunda.

Pascal Laugier spune o poveste nu neaparat incalcita, dar in mod sigur dificila, despre suferinta si martiriu, iar modul superb in care se foloseste de tortura si muzica este, fara indoiala, fascinant. Ce reuseste regizorul este sa captiveze privitorul prin monstri reali, cu rani reale, cu suferinte reale, monstri care ascund secrete, monstri care au durerile noastre si dorintele noastre.

Vizual vorbind, Martyrs este linistitor de infricosator. Nicio clipa nu ai dubii in legatura cu posibilitatea existentei acestor fiinte. Ca spectator, iei totul de-a gata, aderi la aceasta filosofie fara sa cracnesti, iar universul lui Laugier este palpabil din orice punct.

Cu Martyrs, francezii vin sa darame Hollywoodul de pe piedestalul groazei, fara a aduce aratari fantastice sau universuri de sorginte dubioasa in discutie. Pascal Laugier are un curaj nemaipomenit de a expune o lume credibila, a carei existenta poti s-o banuiesti, o lume brutala si fara sentimente, o lume in care viata curge intre alti timpi si fericirea nu este permisa. Filmul va va lasa nelinisti si vise urate, cel mai probabil, dar va va lasa si o multime de intrebari.